Articole

Back to Articole

Epicondilita laterala a cotului

Diagnosticul de epicondilita laterala a cotului cuprinde toate sindroamele dureroase localizate in regiunea externa a cotului, insa, judecand dupa etiologie, termenul mai potrivit ar fi epicondialgie, deoarece exista mai multe mecanisme de producere:

  • Principala cauza este microavulsiile repetitive a insertiilor muschilor extensor comun al degetelor si muschiului scurt extensor radial al carpului , manifestate prin inflamatie cronica urmate de reactii periostale.
  • A doua cauza dupa frecventa este inflamatia si stramtoarea la nivelul ligamentului inelar produs de capul radial in timpul miscarilor repetate si bruste de amplitudine extrema.
  • A treia cauza este compresiunea nervoasa. Compresiunea nervului radial se poate produce fie deasupra cotului ( intre brahialul anterior si lungul supinator ) fie sub cot ( intre cele doua capete ale scurtului supinator) , aceasta se prezinta ca o veritabila patologie de canal , de aici si termenul de ,,canal al nervului radial”. Alte ramuri nervoase care pot fi implicate sunt ramura senzitiva a musculocutanatului si nervul interosos posterior.

Tabloul clinic

  • Dureri declansate sau agravate la efort fizic, calmate la repaos
  • La palpare se evidentiaza durere acuta pe epicondil si o sensibilitate dureroasa a muschilor epicondilieni
  • Dureri la miscarile contra rezistenta de prono-supinatie si la miscarile de extensie contra rezistenta a pumnului si a degetelor 2 si 3.

Tratamentul este in marea majoritate a cazurilor conservator. Chirurgia are indicatii limitate la cazurile rebele la mijloacele conservatorii si care cunosc o cauza locala.

  • Repaosul este o masura esentiala pentru diminuarea fenomenhelor inflamatorii, de obicei este suficienta esarfa de sustinere, insa in unele cazuri este nevoie de orteza sau aparat gipsat.
  • Tratamentul medicamentos antiinflamator si antialgic se impune de la inceput, de preferinta per os combinat cu creme local. De asemenea infiltratiile locale cu derivati cortizonici pot avea un efect excelent.
  • Tratamentul fizic
  • Crioterapia – sub forma de masaj cu o mica punga cu gheata in puseele dureroase
  • Termoterapia – in fazele subacute sau cronice sub forma de fango, parafango sau unde scurte
  • Electroterapia (ionoforeza cu ioni medicamentosi)
  • Vibroterapia (Ultrasunetele)
  • Masajul transvers profund.

Tratamentul chirurgical

Indicatii

  • Dureri in zona epicondilului pe o perioada ce depaseste 6 luni
  • Persistenta durerilor dupa 2 saptamani de tratament conservator
  • Induratie marcata a zonei epicondilului

Tehnica chirurgicala (Nirschl)

Incizia 3 cm deasupra epicondilului, distal se prelungeste pana in dreptul articulatiei humero-radiale. Se identifica originea muschiului scurt extensor radial al carpului si extensor comun al degetelor. Se excizeaza tesutul patologic, care este mai friabil, cu modificari de culoare. Pentru ameliorarea vascularizatiei in zona epicondilului, se pot face cateva gauri cu un burghiu subtire. Postoperator, cotul se imobilizeaza intr-o atela gipsata la 90 de grade. Dupa 7 zile se incep miscari usoare in timpul zilei, pastrand atela pe timpul noptii, inca o saptamana. La 8 saptamani se incepe progresiv activitatea.

Rezultate

Conform datelor statistice ale lui Nirschl, 85-90% din pacienti se intorc la activitatile anterioare, restul de 10-15% procente prezinta o durere reziduala, necesitand reinterventie.

Autor

Dr. Obadă Bogdan,
Medic primar,
Sef Lucrari Medic primar Ortopedie - Traumatologie Doctor in medicina Competenta chirurgie artroscopica
Dr. Zekra Manar,
Medic specialist Ortopedie si Traumatologie Doctorand in medicina Competenta chirurgie artroscopica
Dr. Sergiu Burlacu
Medic rezident Ortopedie si Traumatologie

Distribuie articolul

Back to Articole