Articole

Genunchiul este articulatia la nivelul caruia artroscopia are cele mai multe aplicatii si utilizari.

INDICATIILE

Dintre acestea enumera: leziuni ale meniscului, leziuni ale ligamentului incrucisat anterior, posterior, corpii liberi intraarticulari, osteocondrita disecanta, sinovite specifice sau nespecifice. Ruptura de menisc este cea mai comuna patologie pentru care se foloseste procedura artroscopica la nivelul genunchiului

ANESTEZIA poate fi rahianestezie sau anestezie generala.

1.Ruptura de menisc

Cele doua meniscuri ale genunchiului pot fi lezate usor printr-un traumatism ce determina o miscare de hiperflexie sau de rotatie intre coapsa si gamba producand ruptura partiala sau totala a meniscului.

Incidenta crescuta este in special la barbati, sportivi si mai ales al tinerior.Frecventa crescuta cu care se rupe meniscul intern se datoreaza faptului ca prezinta o suprafata mai mare si este mai expus la valgusul fiziologic.

Tipuri de leziuni:

– longitudinala

– radiala

– in toarta de cos-,,bucket handle`

– transversa

– cu clivaj orizontal

– degenerativa

Simptomatologia cuprinde

– istoria unei traume produse recent

– durerea la nivelul interliniului articular este prezenta de obicei

– tumefierea genunchiului apare imediat datorat hemartrozei sau tardiv datorita hidartrozei

– blocaj articular atunci cand meniscul rupt se interpune intre femur si tibie

Testele ce pot fi realizate :

– testul Apley

– testul McMurray

– durere la palparea spatiului articular intern

Diagnosticul pozitiv se realizeaza pe baza elementelor clinice si este obiectivat cu ajutorul RMN-ului.

Tratamentul de electie este reprezentat de chirurgia artroscopica.

In cazul tinerilor cu leziuni meniscale care sunt longitudinale, peste 1 cm se realizeaza suturarea acestora cu diferite tehnici si dispozitive. Postoperator pacientul se deplaseaza cu ajutorul a doua carje fara sa calce pe membrul operat timp de doua saptamani.

In restul cazurilor se realizeaza meniscectomia partiala prin rezectia artroscopica a fragmentului meniscal. Meniscectomia partiala este de preferat fata de meniscectomia subtotala sau totala. Postoperator pacientul poate merge cu incarcare pe membrul operat incepand cu a II-a zi si continua cu gimnastica medicala pentru recuperarea functionala a genunchiului.

Tipuri de leziuni meniscale

Evolutia unei leziuni meniscale neoperate, de la stadiul simplu la leziune complexa sau degenerativa

Sutura verticala

Sutura orizontala

 Sutura meniscala

2.Leziunea ligamentului incrucisat anterior si reconstruirea

Stabilitatea genunchiului este realizata de cele 4 ligamente importante                 

– ligamentul incrucisat anterior

– ligamentul incrucisat posterior

– ligament colateral medial

– ligament colateral lateral

 Anatomia genunchiului

Ligamentul incrucisat anterior reprezinta un stabilizator central al genunchiului, limitand miscarile de translatie si de rotatie. Este format din 2 benzi: antero-mediala si postero-laterala. Lezarea acestuia se produce ca urmare a unui traumatism puternic, aparand in special in timpul activitatilor sportive.

SIMPTOMATOLOGIE

– durere

– tumefiere

– senzatia de instabilitate a genunchiului

Teste speciale

– testul Lahman

– testul pivot shift

Diagnosticarea leziuni de ligament incrucisat anterior se face pe baza elementelor clinice si paraclinice-RMN.

Pentru reconstruirea ligamentului incrucisat anterior se utilizeaza urmatoarele tipuri de grefe:

– autogrefe reprezentate de: tendon patelar, tendon ischiogambier- cel mai des folosit, tendon cvatricipital

– allogrefe reprezentate de tendon achilian-cel mai des folosit, tendon patelar prelevate de la cadavru

Fiecare grefa are avantaje si dezavantaje.

Operatia se realizeaza cu rahianestezie sau anestezie generala.

Tehnica de reconstruire a ligamentului incrucisat anterior consta in realizarea a doua tunele la nivelul tibiei si femurului astfel incat sa refaca pozitia ligamentului nativ, grefa este introdusa pe aceste canale si apoi fixata proximal si distal. Pentru fiecare tip de grefa se utilizeaza alta metoda de fixare De obicei pentru reconstructia cu tendon ischiogambier fixarea proximala se realizeaza cu un retro-button din titan si distal se fixeaza cu un surub resorbabil.

Postoperator pacientul are voie sa mearga cu ajutorul a doua carje si cu incarcarea progresiva a membrului operat timp de 6 saptamani. Pacientul continua cu gimnastica medicala pentru o recuperare completa a functionalitatii genunchiului timp de 6-8 luni si abia apoi se poate reintoarce la activitatile sportive.

Pozitionarea tunelelor in reconstructia LIA

Reconstructie LIA

autogrefa recoltata din tendonul rotulian

autogrefa recoltata recoltat din semitendinos

Reconstructie LIA