Articole

Generalitati

Scolioza este o boală evolutivă, care afectează coloana vertebrală şi se caracterizează prin una sau mai multe curburi laterale, vizibile în plan frontal. Curburile sunt însoţite de rotaţia corpurilor vertebrale. Scolioza idiopatică este cea mai frecventa. Interesează cu precădere sexul feminin şi este în jurul vârstei de 15 ani.

Clasificarea scoliozelor

Scoliozele se împart în două grupe mari:

• Nestructurale sau funcţionale
• Structurale

I. Scoliozele nestructurale: coloana este suplă, flexibilă, amplitudinea mişcărilor este în limitele normale ale segmentului respectiv. Deformarea dispare în suspensie, înclinare înainte sau lateral şi în decubit dorsal.
Scolioza nestructurală poate fi posturală, compensatorie sau tranzitorie (antalgică).
II. Scoliozele structurale
Se caracterizează prin existenţa unor modificări anatomice vertebrale ce se agravează în perioada de creştere. Scoliozele structurale devin evidente când se apleacă trunchiul înainte. Aceste scolioze nu se corectează prin suspendare, înclinare laterală, decubit dorsal.

Diagnostic

Copiii sunt aduşi la consultaţie pentru că părinţii au sesizat un umăr mai ridicat, un omoplat sau bazinul mai proeminent de o parte. La inspecţie, în ortostatism, se observă încurbare laterală a coloanei, deformaţiile toracelui, poziţia mai ridicată a unui umăr, bazin asimetric. Diferenţa de lungime a membrelor inferioare este datorită asimetriei bazinului. Prin suspendare, înclinare laterală şi redresare sprijinită se apreciază supleţea curburilor.

Examenul radiologic

Este recomandat să se facă în ortostatism, din faţă şi profil, în suspensie, şi în incidenţe speciale şi trebuie să cuprindă întreaga coloană. Unghiul Cobb măsoară unghiul format de întretăierea perpendicularelor ce se duc pe cele două linii tangente la suprafeţele superioară şi inferioară ale corpurilor vertebrelor neutre.

Clasificarea scoliozelor în funcţie de stadiu clinic evolutiv:
Gradul 1 – curbura suplă reductibilă
Gradul 2 – curbura primară cu rotaţie instalată, ireductibilă total în flexie, dar reductibilă în suspensie
Gradul 3 – cele trei curburi instalate, rotate, greu reductibile
Gradul 4 – scolioză fixată: ireductibile, cu tulburări cardio-vasculare

Evoluţie, prognostic, tratament

După vârsta bolnavului: scolioza se accentuează pe toată perioada creşterii somatice. Prognosticul este mai grav cu cât vârsta debutului este mai mică şi invers. Înainte de pubertate orice scolioză cu curbura >30° este aproape constant evolutivă. După pubertate, scoliozele <30° se stabilizează. Odată cu terminarea creşterii, scoliozele se stabilizează indiferent de forma şi gravitatea lor, cu excepţia scoliozelor neuropatice. Oprirea din evoluţie se face la 15-16 ani la fete şi 17-18 ani la băieţi.

Tratamentul scoliozelor

Tratamentul trebuie să înceapă cât mai precoce şi să continue în toată perioada de creştere.

Tratamentul unei scolioze trebuie să fie munca unei echipe interdisciplinare: ortoped, kinetoterapeut, medic de explorări funcţionale, radiolog, tehnician de ortezare.

Scoliozele sub 30° fiind puţin evolutive în perioada de creştere, necesită doar o supraveghere atentă din 6 în 6 luni, iar tratamentul poate fi prin kinetoterapie.

Scoliozele >30° sunt evolutive, şi dacă nu depăşesc 50° pot beneficia numai de tratament ortopedic, susţinut de kinetoterapie.

Scoliozele >50° au un potenţial evolutiv, chiar la vârstă adultă, şi nu mai pot fi oprite prin tratament ortopedic şi kinetoterapie. Tratamentul chirurgical este indicat pentru a împiedica evoluţia spre agravare; acesta este urmat de kinetoterapie.